Departe
Fiecare apus aduce o amintire...
Fiecare răsărit aduce o speranţă...
Între apus şi răsărit sunt ore fără viaţă.
Pentru că eşti departe de mine....
Dor de noi
În parc fantomele reapar...
Iar sufletul meu e ca plumbul.
Întoarsă către apus
Încă mai respir adânc..
O atmosferă cenuşie ..sumbră şi pustie...
Dor de noi...dor de tine..
Dor de tot ceea ce zâmbetul
Pe buze mi-aducea
De privirea ta, de zâmbetul tău
De vocea ta, de îmbrăţişarea ta...
Care azi..lipsa lor se face simţită.
Singură în cavoul pustiu
Încă mai respir un aer plumburiu
Ultima rază a apusului ce-o vezi
E ultima suflare ce-o dau
Gândindu-mă la tine
Gândindu-mă la noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu